Concediere abuzivă – Obligația reclamantului
O decizie recentă a WRC a evidențiat obligația strictă a reclamanților de a atenua pierderile financiare după încheierea contractului de muncă, chiar și în cazul în care motivele de încetare sunt obiectul unui litigiu.
De exemplu, în cazul în care contractul de muncă al unei persoane fizice se încheie, printr-o presupusă concediere abuzivă și acesta a depus o reclamație la WRC, reclamantul nu ar trebui să aștepte până la finalizarea procesului pentru a căuta un nou loc de muncă.
Standard de efort
La proces, reclamantul va fi obligat să depună dovezi cu privire la eforturile depuse pentru a căuta un loc de muncă alternativ. Există o obligație legală pentru reclamant de a atenua pierderea veniturilor și de a lua măsuri eficiente pentru a-și asigura un nou loc de muncă.
Reclamantul nu se poate baza pur și simplu pe faptul că a aplicat pentru câteva locuri de muncă similare, jurisprudența prevede faptul că acesta trebuie să facă un efort semnificativ pentru asigurarea unui nou loc de muncă. Ceea ce înseamnă un „efort semnificativ” va varia în funcție de sectorul în care reclamantul este angajat, iar judecătorul va lua în considerare gradul de dificultate implicat în asigurarea unui job similar. Există chiar o sugestie pentru timpul alocat pentru căutarea unui nou loc de munca pe săptămână – de exemplu, angajatul concediat ar trebui să petreacă în jur de 35 de ore pe săptămâna pentru a căuta un nou loc de muncă. Este un standard ridicat de dovadă care trebuie îndeplinit de către angajat, care va trimite zeci, dacă nu chiar sute de cereri de muncă și va participa la tot atâtea interviuri.
O decizie recentă a curții
În dosarul a Waiter v a Café (ADJ00019396), contractul de muncă al reclamantului a fost încetat din cauza presupusei încălcări a politicilor companiei, precum și a problemelor disciplinare anterioare. În timp ce WRC a dispus în favoarea reclamantului, concluzionând că a fost o concediere abuzivă, judecătorul nu a fost convins că eforturile sale de atenuare a pierderilor au atins nivelul cerut. Acest efort nesusținut a fost luat în considerare și a redus despăgubirile acordate. Reclamantului i s-a acordat o compensație de 3.200 EUR pentru încălcarea procedurilor disciplinare proprii, de către angajator. Nu cunoaștem detaliile, dar suma este echivalentă cu salariul pe două luni. Prin urmare, judecătorul nu a fost impresionat de eforturile reclamantului de a-și asigura un nou loc de muncă.